| 1.
|
INTEL'ECT, intelecte s.n. Capacitatea de a gândi, de a cunoaste, de a avea o activitate raţională, de a opera cu noţiuni; minte, gândire, raţiune. - Din fr. intellect, lat. intellectus. Sursă
: DEX'98
( 15067)
- Alex |
| |
| 2.
|
INTEL'ECT s. 1. v. minte. 2. v. judecată. 3. v. in-teligenţă. Sursă
: Sinonime
( 188005)
- siveco |
| |
| 3.
|
intel'ect s. n., pl. intel'ecte
Sursă
: DOR
(253796)
- siveco |
| |
| 4.
|
INTEL'ECT ~e n. Facultate a omului de a gândi si de a înţelege sensul si legătura fenomenelor; judecată; raţiune; cuget; minte. /<lat. intellectus, fr. intellect
Sursă
: NODEX
(338937)
- siveco |
| |
|
|